Sâmbătă, 19 iunie, de la ora 19.00, în premieră pe TVR 3 a fost difuzat documentarul "Liviu Suhar - (Auto)Portret", semnat de Andreea Știliuc (realizator) și Relu Tabără (director de imagine).

„Toată viața am avut un principiu. Primul om pe care n-am voie să-l mint când îmi fac meseria sunt eu însumi”.

TVR Iași propune un documentar-portret despre unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai artelor vizuale din România. La aproape opt decenii de viață, Liviu Suhar se destăinuie cu naturalețe în fața camerei și povestește cu har despre crezul său artistic, dar și despre labirintul propriei existențe.

„Am avut atâtea evenimente, de toate felurile. Toată lumea a zis... cum de ai rezistat? Resursele au fost în mine. Viața m-a învățat să fiu mai înțelept, mai lucid. Să nu crezi că lumea începe cu tine și se sfârșește cu tine! E important să înțelegi că ești și tu o fărâmă în Univers și trebuie să-ți faci datoria. Am, zic eu, un noroc. Am trei nepoți mici, mici, mici, mici. Și îmi spun... cineva, poate, se va gândi vreodată...”

Liviu Suhar este legat până la ultima fibră de satul natal. În casa bătrânească din Iacobeni, a înfiinţat un muzeu. Obiecte adunate de zeci de ani sunt martorii unei istorii trăite, simţite în Bucovina.

„Eu fără Iacobeni nu eram ceea ce sunt astăzi. Am fost mereu extraordinar de atașat de aceste locuri. Aici îmi regăsesc siguranța, încrederea. Bucovina este sufletul meu. Cum să nu fie? Dacă aici m-am născut, aici am crescut... Aproape că nici nu-mi vine să mă mai întorc la Iași. Ce să fac acolo? Am atelier, pictez aici. Mă plimb, e aer curat”.

De peste un an, Liviu Suhar s-a reîntors în locul unde a descoperit lumea. A creat aici aproape 100 de lucrări, care nu au fost expuse nicăieri deocamdată. Vecinii din sat au devenit modele. Artistul le face cadou, de multe ori, câte un portret. Comunitatea îl preţuieşte ca pe un cetăţean de onoare, dar şi ca pe un prieten.

„Eu n-am ifose. Am făcut portretele vecinilor, le dau lor lucrările. Le fac o mare bucurie. Aici mă deconectez și evadez într-o altă lume. De câte ori vin la Iacobeni, întotdeauna mă refugiez în atelier. Din timpul unei zile, rezerv o parte acestei activități, căci aici am multe alte treburi de făcut.”

Documentarul semnat de Andreea Știliuc (realizator) și Relu Tabără (director de imagine) îl surprinde pe Liviu Suhar în atelier, în fața șevaletului, dar și în intimitatea vieții de zi cu zi, tăind lemne pentru foc sau având grijă de gospodărie.

„Eu am fost pus la muncă de când eram copil. Eram singurul băiat, mai aveam trei surori. Era o mulțime de treabă. Aveam vaci, aveam păsări, aveam oi”.

Producția TVR Iași ne dezvăluie și alte aspecte mai puțin cunoscute: cum arăta visul care l-a bântuit pe artist ori de câte ori a părăsit țara mai mult de câteva săptămâni, cum s-a îndrăgostit de literatură sau când și-a dat seama că destinul său este să fie pictor.

Muzica este ea însăși un personaj important în film, însoțind de fiecare dată momentele de căutare artistică.

„Dacă vrei să înveți să-ți lămurești ideile de organizare a tabloului, ascultă Bach. Pur și simplu îți dă lecții despre cum trebuie să compui. Este atâta geometrie, atâta puritate în muzica lui, încât simți nevoia să faci ordine pe suprafață. Te conduce și la ideea de vizual, dar nu un vizual descriptiv, ci abstract... Puritatea geometrică”.

Liviu Suhar a absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, apoi Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. Semnează mai multe volume de istoria şi teoria artei. A realizat stagii de studii și cercetare științifică în cadrul unor universități europene importante. Între 1993 - 2006, a fost membru al Consiliului Național de Evaluare, Acreditare pentru Artă şi Arhitectură. A primit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”.

Are lucrări în colecţiile unor muzee importante, dar şi în colecţii private din ţară şi din străinătate. A marcat generaţii întregi de artişti, cărora le-a fost profesor. Timp de un deceniu, a fost decan al Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design, la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi.

„Îmi spun uneori că drumul pe care l-am parcurs până aici a fost lung, dar m-a învățat ceva. Și când descoperi acest lucru, ai niște stări interioare de fericire”.

Documentarul este disponibil pe pagina de Facebook TVR Iași.