La 13 ani şi-a dat seama cât de mare e lumea, urmărind cu atenţie jocurile olimpice din “Moscova iubită, mândră capitală". Desena şi voia să meargă la şcoala de pictură, dar a mers la şcoala de muzică şi a cântat zilnic câte două ore la pian, timp de nouă ani. Ar fi urmat muzicologia la Conservator, dar a dat la filologie.
La admitere, conform regulilor de atunci, a scris cu caractere chirilice un eseu în limba moldovenească care se chema “Prezentul ţarii, viitorul îl făurim în trei: Partidul, Lenin şi Poporul” (era unica tema liberă), iar teza de licenţa a scris-o în română, despre poeziile lui George Coşbuc pe care i le spunea “pe ascuns” bunicul în copilărie. Între timp, Republica Moldova şi-a declarat independenţa şi Violeta Gorgos s-a angajat la Televiziunea Naţională.
Prezenta emisiuni muzicale şi ar fi vrut să facă şi actorie. Pentru că realiza tot ea programele, a dat la regie de film. Ar fi vrut ca filmul de licenţă să fie unul de ficţiune, dar a fost un muzical… După absolvire i-ar fi plăcut să facă filme de artă, dar a produs emisiuni- magazin, reportaje , spoturi publicitare şi cu greu a reuşit să impună şefilor şi câteva documentare.
Ar fi vrut să ia mai multe premii la festivalurile pe la care a mers, dar s-a mulţumit cu câte au fost şi s-a bucurat, s-a mirat şi a plâns la filmele care i-au plăcut. “Între ce aş fi vrut să fac şi ceea ce am făcut e loc de mai bine. Sper să reuşesc să-l valorific”, se destăinuie Violeta.
Arhiva articole
